Rebeliunea de la Brașov a fost o revoltă împotriva politicilor economice impuse de Nicolae Ceaușescu în România comunistă, care a erupt în ziua alegerilor locale din 1987.
Începând cu sfârșitul anului 1986, problemele tot mai mari cu care se confruntau muncitorii din România au stârnit proteste împotriva politicilor economice dure ale lui Nicolae Ceaușescu. Revoltele din Cluj-Napoca și Iași au dus la o grevă majoră la Brașov în 1987, marcând începutul mișcării care a culminat cu Revoluția Română din 1989.
Deși România a fost ultima țară comunistă a Pactului de la Varșovia a cărui sistem de guvernare a căzut în 1989, Revolta de la Brașov a exemplificat tulburările sociale și economice de la sfârșitul anilor 1980 și a marcat una dintre primele revolte majore împotriva regimului dictatorial al lui Ceaușescu.
Declanșarea și desfășurarea Revoltei de la Brașov
Situat în sud-estul Transilvaniei, Brașovul a fost cel mai industrializat oraș al României, cu o forță de muncă provenită în mare parte din migranți rurali. Când industria Europei de Est a decăzut la mijlocul anilor 1980, Brașovul și muncitorii săi au fost puternic afectați.
Planul de rambursare a datoriilor al lui Ceaușescu din 1982 a prăbușit piața de consum a Brașovului, deviind fonduri de la producția de alimente și provocând penurii severe. Pe fondul raționalizării și al greutăților economice, rebeliunea de la Brașov a izbucnit pe 15 noiembrie 1987.
Pe 15 noiembrie 1987, aproximativ 20.000 de muncitori de la uzina Steagul Roșu din Brașov au protestat împotriva reducerilor salariale și a pierderilor locurilor de muncă, mărșăluind spre centrul orașului și strigând „Jos cu Ceaușescu!” și „Vrem pâine!”.
Peste 20.000 de muncitori și orășeni s-au alăturat marșului, luând cu asalt sediul comunist și primăria. Indignați de lipsa abundentă de alimente, protestatarii au ars documente ale partidului și afișele de propagandă într-un foc imens.
Reprimarea revoltei și consecințele sale
Până la amurg, forțele de Securitate și armata au înconjurat centrul orașului și au oprit revolta cu forța. Deși nimeni nu a fost ucis, aproximativ 300 de protestatari au fost arestați. În perioada în care protestatarii au fost reținuți, aceștia au fost torturați de anchetatorii statului (Miliția și Securitatea).
Cu toate acestea, deoarece regimul a decis să minimalizeze revolta ca fiind „cazuri izolate de huliganism”, pedepsele celor implicați au fost între 6 luni și 3 ani de închisoare, o pedeapsă relativ moderată în codul penal comunist, dar au fost deportați în alte orașe din țară și nu li s-a mai permis să se întoarcă la Brașov. După 1990, până în prezent au putut fi documentate până la 100 de condamnări la închisoare.
Deși nu a pornit direct o revoluție, Revolta de la Brașov a scos la iveală nemulțumirea profundă a muncitorilor și a slăbit regimul lui Ceaușescu. După cum a remarcat istoricul Dennis Deletant, Ceaușescu a ignorat tulburările crescânde, iar revolta a prefigurat revoluția din 1989 care a pus capăt regimului său.
Surse:
- Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
- Katherine Verdery, Ideologie națională sub socialism: identitate și politică culturală în România lui Ceaușescu (1991).
Foto: Nicolae și Elena Ceaușescu în vizită la Pol Pot, 30 mai 1978.
Citește și:
[…] În 1987, revolta de la Brașov a fost prima de acest fel împotriva regimului Ceaușescu […]